
De când am venit în România, am adoptat tot ce-am văzut: punga cu pungi de sub chiuvetă, muștarul la mici, „vin în cinci minute" care înseamnă douăzeci, „am un om" pentru orice problemă din lume, ALLES. Am un carnețel în care notez expresii, dar sunt câteva pe care, sincer, încă nu le pot procesa. „Lasă că merge și așa." „E provizoriu." „Se rezolvă." Wer? Cine rezolvă?! Propoziția nu are subiect. Așa că, dintre toate compromisurile pe care am învățat să le respect, am rămas cu unul singur la care nu cedez: fereastra. Acolo, „merge și așa"... nu merge. Doar clasa A. Ausschließlich. Exclusiv. Adică VEKA.


Cincizeci de ani. Asta este durata estimată de viață a fiecărei ferestre și uși din profile VEKA. Un fel de promisiune ținută ohne diskussion. Mie asta mi se pare o dovadă de prietenie care unește oamenii, indiferent de unde vin și ce limbă vorbesc.
Iar în spatele acestei prietenii stau două lucruri care se înțeleg perfect: rigoarea germană și standardele europene, cum e norma EN 12608 care impune grosimea de 3,0 mm.
